Vorbisme

Punţi spre lume

Punţi spre lume

De câte ori încerc să scriu despre un subiect mai… sensibil, încerc să mă poziţionez într-o dublă ipostază (pe cât posibil), atât a emitentului cât şi a cititorului unor informaţii, fără a da însă girul unei anumite părţi.

Azi, pentru întâia oară, voi schimba optica asta într-o oarecare măsură şi am să vă vorbesc în câteva rânduri despre felul în care sunt “întâmpinate” persoanele cu dizabilităţi de către clujeni, sau altfel spus, câte şanse au să trăiască într-un oraş accesibilizat pe de-a-ntregul, cu trotuare adaptate şi rampe în tot locul – să vă spun cum stă de fapt minunatul şi europeanul oraş Cluj Napoca la capitolul ăsta?!- …e vorba despre şanse ce tind spre 0. E cumva un procent care vă surprinde? Aaaa, poate v-aţi fi aşteptat să spun că toate-s roz şi merg strună (mai ales pentru că vorbesc din experienţă), privind lucrurile din perspectiva unui fost utilizator de fotoliu rulant.

Teatrul Naţional Cluj este printre puţinele instituţii publice din oraş care au avut încă din faza de proiectare două spaţii laterale, care, ce e drept, sunt ferm convins că nu au fost gândite pentru a facilita accesul celor cu nevoi speciale în cadrul unor manifestări culturale, dar spaţiile despre care vă vorbesc pot fi utilizate cu succes dacă foloseşti spre exemplu un cadru de mers (cum e cazul meu în prezent).

La polul opus, între cele mai inaccesibile instituţii publice – pentru un om cu anumite probleme de sănătate – voi aminti doar trei clădiri importante şi care ar trebui accesorizate rapid, cu un elevator electric în cel mai rău caz.

Cele trei instituţii “minunate” din Cluj sunt Primaria, Tribunalul şi Casa de Cultură a Studenţilor. Dacă în  privinţa primelor două edificii enumerate nu s-a mişcat niciun deget pentru  a le accesibiliza, situaţia Casei de Cultură a Studenţilor denotă dezinteres, indolenţă şi chiar un soi de miserupism (am să explic în câteva cuvinte), cei de acolo au pus o rampă din lemn, însă gradul de înclinare al acesteia sfidează bunul simţ şi legile fizicii – nu mai vorbim aici despre norme europene – totul ducând cu gândul la situaţii nasoale, gâturi rupte, pomeni şi înmormântări.

Totul se leagă de o chestiune simplă pe care am s-o rezum într-un singur cuvânt – RESPECT – faţă de calitatea umană a fiecărei persoane, dincolo de existenţă sau nu (temporar sau permanent) a unui handicap.

Acesta e cuvântul care ar trebui să fie în minţile arhitecţilor, proiectanţilor sau constructorilor, atunci când sunt gata să demareze o lucrare nouă. Chiar, oare se gândesc?!…

Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vorbisme

More in Vorbisme

Arbeit macht frei

Mihai Tataru10 mai 2015

Între două lumi

Mihai Tataru20 aprilie 2015

Suflete–n picaj

Mihai Tataru9 aprilie 2015

Preşedintele dizABIL

Mihai Tataru27 martie 2015

Despre cafea, între viciu și deliciu

Mihai Tataru18 martie 2015

Viața din… sau prin plastic

Mihai Tataru11 martie 2015

Între grãtar și… supa la plic

Mihai Tataru4 martie 2015

“Molima” Facebook

Mihai Tataru23 februarie 2015
Monden News este sursa ta numărul 1 de informaţii din show-business, tehnologie, sănătate şi lifestyle

Copyright © 2015. Monden News